La sud de Acropole din Atena, obiectiv turistic Atena.

La sud de Acropole

Obiectiv turistic Atena

Accesul pe Acropole dinspre sud (calea obisnuita pentru cei care vin cu autocarul) se face urcand de-a lungul unei poteci noi serpuieste printre arbori si duce prin spatele celei mai impresionante cladiri de pe pantele sudice, Teatrul lui Herod Atticus.

Spre deosebire de cladirile de pe Acropole, Teatrul lui Herod Atticus (Teatro Irodou Attikou) datea-za din perioada romana, fiind construit in perioada 161-174 d.Hr. de catre un om de afaceri din Maraton care purta maretul nume de Tibe-rius Claudius Atticus Herod. Teatrul, restaurat in 1955, poate adaposti 5.000 de spectatori si inca este folosit in timpul Festivalului din Atena, din iunie pana in septembrie.

Ceva mai departe catre sud, la poalele Acropolelui, Teatrul lui Dionysos (Teatro Dionysiou), nerestaurat, contrasteaza cu maretul Teatru al lui Herod Atticus din apropiere. Tine minte ca ruinele care pot fi vazute aici reprezinta doar o parte dintr-un complex mai mare unde, in perioada sa de maxima glorie, aveau loc 17.000 de spectatori. Teatrul grec original, construit in 342-326 I.Hr., a fost extins in perioada romana.

Cel ai lui Dionysos era folosit intr-o multime de scopuri - mai ales pentru lupte de gladiatori si concursuri anuale de teatru. Cand privesti scena acestui lacas, privesti locul in care s-a nascut teatrul. Aici s-au dat primele spectacole cu piesele lui Sofocle si Aristofan - desi nu pe ruinele care exista astazi, care dateaza doar din Epoca romana. Printre aceste ruine exista tronuri de marmura pentru demnitari, dar si podele de marmura montate in primul secol al erei noastre la ordinul imparatului Nero. intoarce-te catre stanca Acropolelui pentru a observa neobisnuita capela a Sfintei din Pestera, aflata intr-o grota dintre stanci.

De cealalta parte a Teatrului lui Dionysos se afla cea mai noua mare atractie din Atena, Noul Muzeu Acropole. Muzeul nu era inca gata la momentul alcatuirii acestui ghid, deschiderea fiind programata pentru primavara lui 2009, dar chiar si privit din afara, arata deja incredibil. Inaugurarea a fost deja amanata de cateva ori, din cauza faptului ca, fiind aflat in centrul Atenei, in timpul sapaturilor pentru fundatie au fost facute noi descoperiri arheologice. Muzeul se afla pe locul unei asezari preistorice, aceste noi descoperiri fiind lasate in situ la fel cum au fost descoperite, fiind vizibile datorita unor podele de sticla si a unor pasarele care au fost rapid incluse in noul proiectai fundatiei.

in partea de sus a cladirii se pastreaza spatii goale pentru exponate, in speranta ca, intr-o buna zi, Marmura Parthenonului, colectie expusa in prezent la British Muse-um, unde este denumita Marmura Elgin, va fi returnata orasului sau de provenienta. La ultimul nivel exista un atrium de sticla prin care se poate admira Parthenonul si restul Acropolelui. La celelalte etaje sunt expuse obiectele provenite din vechiul Muzeu Acropole, dar si alte colectii arheologice pentru care nu existase destul loc pentru a fi expuse in trecut.

La vest de muzeu se afla parcul plin de coline denumit Pnyka. Intrarea se afla aproape vizavi de Teatrul lui Herod Atticus, aici fiind organizat Spectacolul de Sunet si Lumina Acropole. Putini vizitatori realizeaza ca locurile pe care stau sunt cele in care se organiza Adunarea poporului in zilele lui Pericle, cand aici se adunau 18.000 de cetateni pentru a-i asculta pe cei mai buni oratori ai orasului si pentru a dezbate chestiuni care ii priveau direct.

insa viata nu a fost mereu atat de inaltator de democratica, dupa cum aminteste indicatorul catre "inchisoarea lui Socrate". Se spune ca in acest loc cu infatisare destul de darapanata a fost inchis filosoful Socrate (aprox. 470-399 I.Hr.) dupa arestarea sa sub invinuirea de "corupere a tinerilor atenieni" prin intermediul invataturilor sale radicale. A fost condamnat la moarte si obligat sa bea otrava din cucuta, desi, in realitate, acest lucru s-a petrecut intr-o inchisoare aliata pe locul Agorei. Cel mai probabil, incarcerarea lui intr-o grota din Pnyka nu este decat un mit.

Pierdut prin metropola
Se spune despre multe orase ca sunt de fapt grupuri de sate, dar Atena este un sat grecesc marit peste masura. Vezi peste tot notele personale pe care le dau oamenii: ghivece cu flori, taifasuri intre vecini, oameni care se ajuta unii pe altii, cate o batranica intrand pentru cateva minute in biserica.

Chiar si rolul atat de vizibil pe care ii joaca bisericile este tot o marturie a faptului ca orasul nu este unul obisnuit, o capitala moderna ca oricare alta, ci continua sa fie un oras cu dimensiune umana. intr-o era in care alte metropole ar fi demolat de mult tindute ca intr-un catun astfel de obstacole in calea eficientei si a fluidizarii circulatiei, micutele capele bizantine obliga in continuare traficul orasului sa le ocoleasca.

Omogenitatea populatiei Atenei, natura sa atat de greceasca, este o alta trasatura extraordinara. Exista grupuri etnice care cunosc in prezent o dezvoltare numerica rapida, precum albanezii, alti balcanici sau nou-veniti din subcontinentul asiatic. Dar cand te afli in capitala Greciei, iti dai seama ca aceasta nu seamana cu niciun alt oras din lume.

 
Informatiile prezentate au titlu orientativ, ele se pot modifica odata cu trecerea timpului.
Daca sunteti de parere ca fotografiile sau textele prezentate pe aceasta pagina incalca legea dreptului de autor va rugam sa ne sesizati acest lucru la contacteaza-ne