Catedrala din Durham, Durham

Printii episcopi medievali din Durham au guvernat nord-vestul Angliei ca delegati ai regelui. Mandatati de Coroana sa foloseasca orice metode pentru a-i tine pe scotieni la respect si pentru a veghea la respectarea legii, ei aveau putere, averi si influenta la cote Dispuneau de propria armata, propria moneda si propria Curte de justitie. Palatul lor de la Durham era un castel puternic fortificat, iar catedrala in care isi concentrau influenta spirituala, care impartea malul raului cu castelul, era - si inca mai este - considerata una dintre cele mai spectaculoase biserici construite de normanzi in Marea Britanie.

Capodopera Normanda
Din centrul marelui viaduct cu cale ferata ce traverseaza jumatatea nordica a orasului, vei aprecia vechimea si spiritualitatea catedralei si a castelului. De aproape, dimensiunea catedralei are un impact de neuitat cand este privita dinspre Palace Green. Arhitectura este la superlativ, iar aceasta impresie iti este intarita pe masura ce treci de capul de leu din piatra de la poarta nordica si patrunzi in interiorul intunecat.

Catedrala romanesca din Durham a fost inceputa in 1093 si finalizata in 1274, dar aproape tot ce e aici este lucrare normanda din secolul al XII-lea - solida, grosiera si la scara mare. Pilonii cilindrici si arcadele din nava sunt, cu dinti ranini, galoane si romburi, efecte maure ce servesc drept amintirea cruciadei din secolul al XII-lea. Corul din secolul al XI-lea sau al XII-lea este inalt; acoperisul sau are o bolta cu arcade construite la putina vreme dupa Cucerire.

La celalalt capat al catedralei se afla o capela ce contine moastele unui sfant din Evul Mediu. Frumoasa Galilee Chapel de la capatul estic, construita in 1170, vadeste influentele maure observate si in nava. Coloanele subtiri de marmura de Purbeck sprijina acoperisul mormantului simplu al venerabilului Bede. Scribul calugar din Jarrow, de pe raul Tyne, era un istoric al bisericii crestine timpurii din Anglia si biograful Cuthbert, pastor si episcop in Lindisfarne.

Pustnicul Sfant
St. Cuthbert odihneste sub o placa cu inscriptia "Cuthbertus" in capatul estic al catedralei, in Chapel of the Nine Altars.
Capela a fost ridicata intre anii 1242 si 1280, cu scopul de a da posibilitatea zecilor de calugari din comunitatea Durham sa primeasca impartasania aproape simultan. Cuthbert a preferat sa traiasca in singuratate, cu focile si pasarile de pe stancile Insulei Farne, dar credinta sa neobosita, intelepciunea si calitatile sale de orator l-au adus in fruntea acestei institutii.

El a murit in 687 d.Hr., dar nici macar in mormant nu a avut parte de liniste. Pentru a-l apara de atacurile vikingilor, calugarii din Lindisfarne l-au luat de pe insula in anul 875. Trupul sau a fost plimbat mai bine de un secol, pana cand, in anul 995, o viziune le-a spus calugarilor sa il depuna pe Cuthbert pentru odihna vesnica la Dun Holme - astazi Durham. Legenda spune ca William I a poruncit sa se deschida mormantul pentru a vedea cu ochii lui daca trupul sfantului era perfect conservat, asa cum spuneau calugarii. Orice ar fi vazut acolo William Cuceritorul, acesta s-a speriat atat de tare, incat s-a urcat pe cal si a luat-o la goana fara sa se uite inapoi, pana a traversat Tees, la 30 km departare.

In 1104, trupul lui Cuthbert a fost ingropat sub altarul vestic. Racla sa, punctul terminus a nenumarate pelerinaje medievale, a fost sparta in timpul Reformei, iar osemintele sfantului au fost reinhumate. In 1827 a fost exhumat din nou - un schelet invesmantat intr-un giulgiu de matase cu o cruce incrustata cu giuvaeruri pe piept.

Crucea St. Cuthbert si sicriul sau de lemn, sculptat cu imagini ale apostolilor impreuna cu alte comori ale catedralei din Durham pot fi vazute in Trezoreria catedralei, unde se afla, de asemenea, un exemplar din evangheliile fabulos ilustrate din Lindisfarne, datand din secolul al VII-lea.