Belarus (Belarus, Belorussia), denumita oficial Republica Belarus, este o tara fara iesire la mare, aflata in Europa de Est, vecina cu Rusia catre nord-est, Ucraina catre sud, Polonia catre vest, si Lituania si Letonia catre nord-vest. Capitala tarii este Minsk; printre alte orase mari se numara Brest, Grodno (Hrodna), Gomel (Homjel), Moghilev (Mahilou) si Vitebsk (Vicebsk). Peste 40% dintre cei 207.600 km2 sunt impaduriti, iar principalele sectoare economice sunt agricultura si industria prelucratoare.
Pana in secolul al XX-lea, teritoriile Belarusului modern au apartinut mai multor tari, intre care se numara Principatul Polotkului, Marele Ducat al Lituaniei, Uniunea Polono-Lituaniana, si Imperiul Rus. Dupa Revolutia Rusa, Belarusul a devenit republica constituenta a Uniunii Sovietice, primind numele de Republica Sovietica Socialista Bielorusa (RSSB). Frontierele Belarusului au luat forma lor actuala in 1939-1945, cand unele teritorii ale Poloniei i-au fost incorporate in urma invaziei sovietice a Poloniei. Tara si teritoriul sau au fost devastate de al Doilea Razboi Mondial, in timpul caruia Belarusul a pierdut circa o treime din populatie si mai mult de jumatate din resursele economice. Republica s-a dezvoltat din nou in anii postbelici. In 1945, RSS Bielorusa a devenit membra fondatoare a Natiunilor Unite, impreuna cu Uniunea Sovietica si cu RSS Ucraineana.
Parlamentul republicii a declarat suveranitatea Belarusului la 27 iulie 1990, si in procesul de destramare a Uniunii Sovietice, Belarusul si-a declarat independenta la 25 august 1991. Alexander Lukasenko este presedintele tarii din 1994. In ciuda obiectiilor guvernelor Occidentale, Lukasenko a continuat politicile din epoca sovietica, intre care perpetuarea proprietatii de stat in economie. Conform unor organizatii si tari, alegerile au fost incorecte, iar adversarii politici ai presedintelui au fost suprimati violent. In 2000, Belarus si Rusia au semnat un acord de extindere a cooperarii, afirmand dorinta de a crea o uniune.
Peste 70% din populatia de 9,49 milioane de oameni a Belarusului traieste in zone urbane. Peste 80% din populatie este formata din etnici belarusi, cu minoritati semnificative de rusi, polonezi si ucraineni. De la referendumul din 1995, tara are doua limbi oficiale: belarusa si rusa. Constitutia Belarusului nu declara o religie oficiala, desi principala religie practicata in tara este ortodoxia rusa. A doua religie, romano-catolicismul, are un numar mult mai mic de credinciosi, dar atat Pastele cat si Craciunul ortodox si catolic sunt sarbatori nationale. Belarusul are cel mai mare indice al dezvoltarii umane din membrii CSI.
Istoric Belarus
In regiune, au fost descoperite atat ramasite de homo erectus cat si de Neanderthalieni. Intre anii 5000 si 2000 i.e.n., au predominat culturile Bandkerimik. Pe langa acestea, in Belarus si in parti din Ucraina, s-au gasit urme din cultura Nipru-Donet. Cimerienii si ale triburi de pastori locuiau zona prin 1000 i.e.n., iar inainte de 500 e.n., slavii se stabilisera aici, fiind inconjurati de sciti. Diferite triburi barbare asiatice, huni si avari au migrat pe aici in preajma anilor 400-600 e.n., dar nu au dislocat elementul slav.
Regiunea ce astazi formeaza Belarusul a fost populata de triburi slave in secolul al VI-lea. Ei au intrat treptat in contact cu varegii, negustori si razboinici scandinavi. Desi infranti si goniti pentru scurt timp de catre localnici, varegilor li s-a cerut ulterior sa revina si au ajutat la formarea unei entitati statale - denumita astazi Rusia Kieveana - in schimbul unui tribut. Statul Rusiei Kievene a aparut in 862 fie in apropierea Kievului fie in zona Novgorodului.
Dupa moartea liderului kievean Iaroslav I cel Intelept, statul s-a dezmembrat in principate independente. Aceste principate rutene au fost grav afectate de o invazie mongola in secolul al XIII-lea, si multe au fost ulterior incorporate in Marele Ducat al Lituaniei. Din principatele anexate de Marele Ducat, noua erau locuite de stramosi ai belarusilor. In aceasta perioada, Ducatul s-a implicat in mai multe campanii militare, inclusiv in luptele de partea Poloniei impotriva Cavalerilor Teutoni in batalia de la Grunwald din 1410; victoria a permis Lituaniei sa controleze frontierele nord-vestice ale Europei de Est.
La 2 februarie 1386, Marele Ducat al Lituaniei si Regatul Poloniei au intrat intr-o uniune personala prin casatoria conducatorilor lor. Aceasta unire a pus in miscare o serie de evenimente ce a dus la formarea Uniunii Polono-Lituaniene, formata in 1569. Rusii, in frunte cu Ivan al III-lea al Moscovei, au inceput cuceririle militare in 1486 in incercarea de a cuceri pamanturile Rusiei Kievene, si anume teritoriile de astazi ale Belarusului si Ucrainei.
Uniunea dintre Polonia si Lituania a luat sfarsit in 1795 odata cu Impartirile Poloniei intre Imperiul Rus, Prusia si Austria. In aceasta perioada teritoriile Belarusului au fost cucerite de Imperiul Rus condus de Ecaterina a II-a, care le-a pastrat pana la ocuparea lor de catre Imperiul German in Primul Razboi Mondial.
Sursa foto: www.touristmaker.com/belarus
