Desi traditiile culinare ale Lituaniei au variante regionale, baza comuna e constituita din carne de porc, cartofi, rosii, castraveti si ciuperci. Heringul e o specialitate reprezentativa a bucatariei lituaniene: se conserva sarat, marinat sau afumat. Nu trebuie uitate nici varietatile de paine, cum ar fi painea neagra de secara, parfumata cu chimen de camp ("carvi"). Este atat de buna, incat nu de putine ori se mananca goala.
In Lituania este bine dezvoltat un tip de "fast-food" in sensul medieval, bazat in primul rand pe produse simple de patiserie ("bandele" sau "pyragedis"), iar gurmanzii se pot bucura de vienoazerii si de briose cu caise sau cu mac. Spun in sensul medieval pentru ca primii care au iesit "in strada" cu bucate - pe care, odata cumparate, le puteai consuma din mers - au fost patiserii, in Evul Mediu.
Mancarea nationala a lituanienilor este insa "cepelinai" sau zepelin..., numit asa pentru ca seamana cu un balon. E un "balon" gelatinos pregatit din piure de cartofi fierti in aburi, umpluti cu carne, cu branza sau cu ciuperci si servit cu smantana.
In Lituania, se mai mananca un fel de coltunasi, numiti "koklunai", in timp ce "blynai" este denumirea generica pentru micile clatite umplute cu carne, cu branza sau cu piure de fructe.
In restaurante sunt serviti nelipsitii "karbonadas"(bucati de carne de porc fripte), oferiti impreuna cu rosii, castraveti si cartofi, sau "kepsnys", din carne de vita. "Saltibarsciai" e o supa de sfecla si castraveti cu smantana. Vara, se mananca rece, cu cartofi fierti la aburi. "Kepta duona" sunt niste painite prajite si unse cu usturoi care se servesc la aperitive. Produsele lactate, cum ar fi "varkse" ori "kefirul", fac si ele parte din bucataria lituaniana.
Bautura alcoolica cea mai populara este "degtine" (o varietate de votca), fiind urmata de bere, care aici este mai alcoolizata decat in restul Europei. "Starka", pe baza de frunze de arbori fructiferi, sau "Krupnikas", un lichior de miere 40 grade, pot constitui alternative. Amatorii de senzatii forte pot incerca insa "balzamas", un lichior puternic, amestecat, de obicei, cu votca sau cafea. Compozitia acestui "black balzam", creat in 1775 de farmacistul Kunze, ramane si azi secreta. Se spune ca ar avea virtuti curative si ca ar fi vindecat-o pe Ecaterina a II-a, imparateasa Rusiei.
