Bucataria ungureasca face parte din culturile culinare esentiale ale Europei si chiar ale lumii. Complexa, inventiva, rustica si rafinata, clasica si totodata moderna, bucataria maghiara ocupa un capitol important in istoria culturii culinare. Parte a imperiului culinar Austro-Ungar, bucataria maghiara s-a extins si in statele vecine unde a influentat bucatariile locale si s-a lasat influentata la randul ei. Asa se face ca ardelenii care viziteaza Ungaria regasesc in multe feluri de mancare originea bucatariei de acasa. gulasurile, papricasurile, galustele, papanasii fierti si prajiturile sunt cunoscute tuturor regiunilor care au facut parte din imperiul Austro-Ungar.
Gusturile specifice bucatariei maghiare – boiaua de ardei in diverse varietati de aroma si gust, ceapa si usturoiul, untura de porc, coriandrul si chimenul, hreanul, semintele de mac si visinele – ii dau un caracter unitar fara sa-i reduca diversitatea. Doar bucataria franceza mai foseseste atat de variate tipuri de carne in mod echilibrat. Porcul si vita, puiul, gasca si rata, vanatul si pestele se regasesc in mod egal in marea varietate a acestei bucatarii.
Boiaua de ardei, paprika, da culoare si vitalitate felurilor de mancare unguresti. Simbol national, paprika defineste brandurile bucatariei maghiare. Paprikas-ul, tocanita de carne, in special de pasare, isi trage numele chiar de aici, cel mai bun paprikas fiind cel cu paprika de Szeged. Gulasul, tocanita de vita la ceaun (bográcsgulyás) sau supa (gulyásleves), mancarea etalon a Ungariei, ar fi de neconceput fara paprika si chimen.
La fel ciorbele de peste, servite clocotite la masa, si care poarta numele locului de unde a fost pescuit pestele, din Tisa (Tiszai halászlé) sau din Dunare. Daca adaugam la paprikasuri si gulasuri si cateva galuste mici, nokedli, avem imaginea generica a traditionalelor feluri unguresti. A ne opri insa aici ar insemna sa cedam in fata cliseelor.
