Republica Portugheza este o tara situata in extrema sud-vestica a Europei, din Peninsula Iberica, avand granita cu Oceanul Atlantic in vest si in sud, si cu Spania in nord si in est. De asemenea include doua grupuri de insule ale Atlanticului: Insulele Azore si Insulele Madeira.
Lisabona este cel mai important centru economic al tarii: financiar bancar, comercial, industrial (constructie de masini, reparatii de petroliere, rafinarii petroliere, industria chimica si alimentara). Important centru international al transporturilor portuare si aeriene (aeroportul international Portela), care leaga Europa cu America de Sud, Africa si Asia.
Principalul centru cultural stiintific si universitar: Academia de Stiinte si alte trei academii, 6 universitati (printre care si Universidade de Lisboa, cea mai veche, fondata in anul 1288, din Portugalia) si alte institutii de invatamint superior, circa 30 de societati stiintifice (intre care Societatea geografica, fondata in anul 1875, Institutul Camoes, fondat in anul 1929) numeroase institute de cercetare, circa 20 de biblioteci (Biblioteca Nationala, fondata in anul 1796, peste 2 mil de volume, Biblioteca Fundatiei Calouste Goulbenkian), 16 muzee, teatre, orchestra simfonica si gradina zoologica
Istoric Portugalia
Impartirea naturala a Peninsulei Iberice nu este de la vest spre est, ci de la sud spre nord, separand cultura si climatul atlantic de cel mediteranean. Totusi, Portugalia cu granitele aproape stabilite in secolul al 13-lea, este una dintre cele mai vechi natiuni din Europa. A descoperit si a pierdut un imperiu, si-a abandonat si si-a recastigat autonomia, iar de la revolutia din 1974, care a pus capat perioadelor dictatoriale, si-a format noi legaturi cu fostele sale posesiuni. Triburile iberice ale lusitanilor care populau teritoriul Portugaliei in antichitate a fost supuse de romani in secolele 1 - 2 i. Hr. Lusitania, provincie a Imperiului Roman, este cucerita in secolul al 10-lea d. Hr. de triburile germanice ale suevilor, in secolul al 11-lea de catre vizigoti, intrand apoi, in anii 711 - 718, in stapanirea arabilor.
Din secolul al X-lea, tinuturile cuprinse intre raurile Minho si Douro sunt desemnate cu numele de Terra Portucallis, de la numele roman Portus Calle, al orasului Porto. In timpul Reconquistei (secolele 9 - 13), pe teritoriul eliberat de sub dominatia araba ia fiinta, in anul 1095, comitatul Portugaliei, vasal Regatului Leon, iar in anul 1139 regatul independent portughez. In anul 1147 este recucerita Lisabona (care va inlocui Coimbra ca resedinta regala), in anul 1249, provincia sudica Algarve, ultima aflata sunt stapanire araba. La incheierea Reconquistei sunt trasate hotarele cu Spania vecina (1267), Portugalia fiind primul stat european care-si fixeaza definitiv frontierele, ramase neschimbate pana astazi. In anul 1415 incepe cucerirea primelor asezari de pe coasta nord-africana, apoi expansiunea pe litoralul Africii Occidentale (calatoriile lui Henric Navigatorul); Bartolomeu Diaz atinge Capul Bunei Sperante, Vasco da Gama descopera drumul maritim spre India, iar Pedro Álvares Cabral debarca in anul 1500 pe litoralul Braziliei. In secolul al 15-lea si la inceputul secolului al 16-lea, Portugalia devine o mare putere maritima, punand bazele unui vast imperiu colonial: (ins. Capului Verde, Angola, Mozambic, Arabia de Sud, coasta occidentala a Indiei, peninsula Malacca, Ceylon, Brazilia), apogeul expasiunii teritoriului si al infloririi economice si culturale fiind atins in timpul domniei regelui Manuel 1 (1495 - 1521).
La jumatatea secolului al 16-lea, Portugalia pierde statutul de mare putere maritima, cea mai mare parte a imperiului sau colonial fiind cucerita, in secolele 17-18, de Olanda si Anglia. Intre 1580 si 1640, Portugalia este anexata de catre Spania. Lentul si inexorabilul declin nu poate fi oprit nici de reformele in spiritul absolutismului luminat din timpul regelui José I de Braganca (1750 - 1777), nici de introducerea monarhiei constitutionale in (1822). In anul 1822, Brazilia, cea mai importanta colonie a Portugaliei, isi proclama independenta. Secolul al 19-lea este marcat de antagonismul dintre liberali (republicani) si conservatori (regalisti), care rabufneste in frecvente razboaie civile. La 5 octombrie 1910 monarhia este abolita, iar Portugalia se proclama republica. Lovitura de stat militara din 28 mai 1926, initiata de generalul Carmona, deschide calea dictaturii lui Antonio de Oliveira Salazar (ministru de finante din 1928), apoi prim-ministru (1932 - 1968), care impune in 1933 o constitutie de tip fascisto-corporatist.
In 1949 Portugalia devine membru fondator al NATO. La 25 aprilie 1974 o insurectie militara (Revolutia Garoafelor Rosii), initiata de fortele armate obosite de razboaiele coloniale, ii inlatura pe succesorii lui Salazar (presedintele Américo Tomas si prim-ministrul Marcelo Caetano) si deschide calea restaurarii democratiei. Se prabuseste astfel, fara varsare de sange, ultimul si cel mai vechi regim dictatorial al Europei occidentale. Dreptul coloniilor portugheze la autodeterminare si suveranitate este recunoscut oficial la 19 iulie 1974, in anul urmator dobandindu-si independenta Guineea-Bissau, insulele Capului Verde, Sao Tome si Príncipe, Mozambic si Angola. O relativa instabilitate politica, tensiuni si tentative de puciuri militare de stanga si dreapta, frecvente restructurari in lumea partidelor politice jaloneaza drumul Portugaliei spre o democratie pluralista echilibrata. Portugalia devine in 1986 membru al Uniunii Europene. Reflex al progresului economic il constituie organizarea la Lisabona, in 1998, a Expozitiei Universale, cu ocazia implinirii a 500 de ani de la descoperirea de catre Vasco da Gama a drumului spre India.
