Serbia, oficial Republica Serbia (in sarba Република Србија/Republika Srbija) este o tara situata in centrul si sud-estul Europei. Teritoriul acopera partea de sud a Campiei Panonice si partea centrala a Balcanilor. Serbia se invecineaza cu Ungaria in nord; cu Romania si Bulgaria in est; Republica Macedonia in sud; iar cu Muntenegru, Bosnia si Hertegovina si Croatia in vest; granita cu Albania este in disputa.
Belgrad, care este capitala si cel mai mare oras al Serbiei, este, de asemenea, printre cele mai mari din Europa de Sud-Est. Serbia este, totodata, si un aspirant si eligibil candidat la aderarea in Uniunea Europeana.
Dupa migratia slavilor in Balcani, sarbii au format un stat medieval, care s-a dezvoltat in Taratul Sarb, iar extinderea maxima a avut loc in secolul XIV. In secolul XVI, statul sarbesc a fost cucerit de otomani. Serbia si-a recastigat independenta fata de Imperiul Otoman prin revolutia sarba din secolul XIX si, in acelasi timp, si-a extins teritoriul. Voivodina, fosta provincie regala a Imperiului Habsburgic, s-a unit cu Serbia in 1918.
Dupa sfarsitul Primului Razboi Mondial, statul s-a unit cu celelalte state slave din Balcanii de Vest, formand un stat iugoslav, care a existat, in diferite forme politice, pana in 2006, cand Serbia a redevenit un stat de sine statator.
In 18 februarie 2008, parlamentul provinciei sarbe Kosovo, avand o populatie majoritara albaneza, a declarat independenta. Raspunsul din partea comunitatii internationale a fost mixt. Serbia nu recunoaste independenta si considera Kosovo ca fiind provincie autonoma guvernata de ONU.
Atractii turistice Serbia:
Anual, in Serbia vin peste un milion de turisti(2.200.000 in 2007 fata de 469.000 in 2006), aducand venituri de cca 398 mil.$. Principalele zone si obiective turistice sunt Belgrad(cetatea Kalemegdan, Centrul de conferinte "Sava", Monumentul eroului necunoscut, numeroase biserici).
In sudul Serbiei, in special in Kosovo, manastiri si biserici(Studenica din sec. 12-14, Zica din sec.13, Gracanica din sec.14). Alte centre turistice sunt orasele Nis(monumente bizantine dintre sec.4-5, Turnul craniilor), Smederevo(cetatea din sec.15), Prizren(biserici si manastiri din sec.14, moscheea Sinan Pasa), statiuni balneoclimaterice(Vrnjacka Banja, Soko Banja, Niska Banja) sau pentru practicarea sporturilor de iarna(in jurul masivelor Kopaonik, Jastrebac, Zlatibor).
Un important obiectiv istoric si turistic este situl antic arheologic Felix-Romuliana.
Istoric Serbia
In antichitate, pe teritoriul de astazi al Serbiei locuiau triburi ilirice si tracice. In secolul al II-lea i.Hr., romanii cuceresc regiunea, iar in anul 9 i.Hr. o includ in provincia Illyricum. Intre secolele V–VII, aici sosesc triburi slave, care ii vor "slaviza" pe autohtoni (iliri, daci, traci, celti, colonisti romani) si se vor amesteca cu acestia, ducand la etnogeneza formarii poporului sarb. Radacinile statului se intind pana in secolul al VII-lea si se suprapun istoriei Dinastiei Vlastimiroviæ. Un regat sarb, cu capitala la Duklja, a luat fiinta in secolul al XI-lea, gasindu-si sfarsitul spre finele secolului urmator.
Serbia medievala s-a format in jurul regiunii Raška, in secolul al XII-lea avand ca figura centrala pe Marele Jupan Ștefan Nemanja. In anul 1220, sub conducerea lui Ștefan Intai, Serbia a devenit regat, iar in anul 1346 Ștefan Dušan a infiintat Imperiul Sarb, dezintegrat in urma infrangerii in fata turcilor otomani in anul 1389. Batalia istorica a avut loc la Kosovo. Nordul Serbiei a fost cucerit si el prin caderea cetatii Smederevo in anul 1459, urmand Bosnia cativa ani mai tarziu si Hertegovina in 1482.
Intre anii 1459 - 1804, Serbia, in pofida a trei invazii austriece si a numeroase rebeliuni, a ramas sub conducerea Imperiului Otoman. Viata religioasa a fost dominata de Islam, fapt care a dus la numeroase convertiri. Cei convertiti au preluat denumirea de musulmani, iar mai tarziu pe cea de bosniaci, refuzand sa mai fie identificati drept de sarbi.
Revolta anilor 1804-1813 condusa de catre Ðorðe Petroviæ (cunoscut si sub denumirea de Karaðorðe - "George cel Negru"), si revolta din anul 1815, a dus la infiintarea Principatului Serbiei. Avand o autonomie larga fata de Imperiul Otoman, este considerat precursorul Serbiei moderne.
Intre anii 1815 - 1903, Serbia a fost condusa de catre Dinastia Obrenoviæ, cu exceptia perioadei dintre anii 1842 - 1858, cand la conducerea tarii s-a aflat Printul Aleksandar Karaðorðeviæ. In anul 1903, Dinastia Obrenoviæ a fost inlocuita de catre Dinastia Karaðorðeviæ, descendenta a lui Ðorðe Petroviæ.
Lupta pentru modernizarea societatii, pentru drepturile omului si pentru un stat national au durat aproape trei decenii si s-a incheiat cu adoptarea constitutiei la 15 martie 1835. In 1876, Muntenegru, Serbia, si Bosnia au declarat razboi Imperiului Otoman si au proclamat unirea. Totusi, Tratatul de la Berlin din 1878, care a fost semnat la Congresul de la Berlin de catre Marile Puteri, a acordat deplina independenta doar Serbiei si Muntenegrului, lasand Bosnia si Raška , Austro-Ungariei, care a blocat unirea lor pana la Razboaiele Balcanice din 1912 si 1913 si Primul Razboi Mondial.
Asasinarea la 28 iunie 1914 a Arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei la Sarajevo in Austro-Ungaria de catre Gavrilo Princip, un sustinator al unitatii slavilor de sud, supus austriac si membru al organizatiei Bosnia Tanara, a servit drept pretext pentru ca Austro-Ungaria sa declare razboi Serbiei. Rusia a inceput sa isi mobilizeze trupele pentru apararea aliatei sale, Serbia, ceea ce a dus la declaratia de razboi a Germaniei impotriva Rusiei in vederea sustinerii aliatei acesteia, Austro-Ungaria.
Totusi, de vreme ce strategii militari germani doreau sa evite un razboi pe doua fronturi atat impotriva Rusiei, cat si impotriva Frantei, acestia au atacat, mai intai, Franta. In cele din urma, aceasta a culminat cu atragerea in razboi a tuturor Marilor Puteri europene. Armata sarba a castigat cateva victorii importante impotriva Austro-Ungariei in timpul Primului Razboi Mondial, dar a fost coplesita, in final, de fortele unite ale Germaniei, Austro-Ungariei si Bulgariei. In Primul Razboi Mondial, Serbia a avut 1 260 000 de victime - 28% din totalul populatiei sale si 58 % din populatia sa masculina.
In anul 1918, Serbia fonda, impreuna cu Muntenegru, Regatul sarbilor, croatilor si slovenilor, cunoscut mai tarziu sub denumirea de Regatul Iugoslav. In timpul celui de Al II-lea Razboi Mondial, Serbia a fost un stat marioneta a Germaniei Hitleriste. Teritoriul sau includea Serbia Centrala de azi si partea vestica a Banatului.
In 1945 Serbia a devenit parte a unei federatii, cea de-a doua Iugoslavie, Republica Socialista Federativa Iugoslavia, condusa de Iosip Broz Tito pana la moartea acestuia in 1980.
De la caderea celei de-a doua Iugoslavii, in 1992 si pana in 2003, Serbia a format, impreuna cu Muntenegru, Republica Federala Iugoslavia. In ciuda razboiului civil din tarile vecine, Croatia si Bosnia-Hertegovina, in Serbia a fost pace pana in 1998, desi o parte din institutiile si conducerea tarii au sustinut pe sarbii bosniaci si pe cei din Croatia in aceste conflicte, inarmandu-i si dirijandu-le trupele.
Intre 1998 si 1999, ciocnirile din Kosovo dintre fortele de securitate sarbe si iugoslave, pe de o parte, si Armata de Eliberare din Kosovo, pe de alta parte, au condus la bombardamentele NATO, care au durat 78 de zile. Atacurile au fost oprite cand presedintele iugoslav Slobodan Miloševiæ a acceptat sa retraga fortele de securitate, inclusiv armata si politia, din Kosovo. Acestea au fost inlocuite cu o forta internationala, iar Kosovo a ramas, formal, in cadrul Federatiei Iugoslave.
Intre anii 2003 - 2006, Serbia a fost parte a Uniunii Statale Serbia si Muntenegru. In data de 21 mai, 2006, Muntenegru a hotarat, in urma unui referendum, iesirea din uniune - 55.5% dintre voturi au fost in favoarea independentei. Pe 3 iunie, Parlamentul Muntenegrului a declarat independenta tarii, iar pe 5 iunie, Adunarea Nationala a Serbiei a declarat Serbia succesoare in drepturi a Uniunii Statale.
La alegerile prezidentiale din 27 iunie 2004, a fost ales ca presedinte Boris Tadiæ (instalat in functie in 11 iulie).
Pe 20 ianuarie 2008 au avut loc alegeri prezidentiale, soldate (3 februarie) cu realegerea lui Boris Tadiæ.
