Slovacia, oficial Republica Slovaca (slovaca: Slovensko, oficial Slovenská republika) este un stat fara iesire la mare din Europa Centrala, cu o populatie de peste cinci milioane de locuitori, si o suprafata de aproximativ 49.000 km2. Se invecineaza cu Ucraina la est, cu Polonia la nord-est, cu Cehia la nord-vest, cu Austria la vest si cu Ungaria la sud. Capitala si cel mai mare oras este Bratislava, localizat in sud-vestul tarii. Slovacia este un membru al Uniunii Europene, NATO, OCDE, OMC si a altor organizatii internationale.
In antichitate, teritoriul a fost locuit de triburi dacice, celtice si germanice, iar peste cateva secole, teritoriul fusese incorporat in Imperiul Roman.
Poporul de origine slava, ai carui stramosi au ajuns pe teritoriul actualei Slovacii intre secolele V si VI, in timpul Migratiilor. Mai multe regiuni ale Slovaciei au apartinut Imperiului lui Samo, prima entitate politica a slavilor, apoi Moraviei Mari, Regatului Ungariei, Imperiului Habsburgic, Imperiului Austro-Ungar si apoi Cehoslovaciei. Un stat separat slovac a existat in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, intre 1939-1945, urmand intr-un final sa devina iarasi parte a Cehoslovaciei. Slovacia si-a obtinut independenta pe 1 ianuarie 1993, in urma unei dizolvari pasnice a Cehoslovaciei, numita si Divortul de Catifea.
Slovacia este un stat dezvoltat cu o economie cu venit ridicat. Cu una dintre cele mai mari rate de crestere din UE si OECD. Tara s-a alaturat Uniunii Europene in 2004 si Zonei euro pe 1 ianuarie 2009. Slovacia, impreuna cu Slovenia si Estonia sunt unicele tari din fostul bloc comunist care fac parte din Uniunea Europeana, Zona Schengen si NATO simultan.
Istoric Slovacia
Inainte de secolul V d.Hr
Incepand cu aproximativ 450 i.Hr., pe teritoriul actual al Slovaciei s-au asezat celtii, care au construit oppida puternice in Bratislava si Havránok. Biatecii, monezile de argint cu numele regilor celti, reprezinta cea mai veche forma de scriere cunoscuta in Slovacia. Din anul 6 d.Hr., Imperiul Roman, aflat in plina expansiune, a construit si mentinut un lant de avanposturi in jurul Dunarii. Regatul Vannius, un regat barbar fondat de tribul germanic Quadi, a existat in Slovacia vestica si centrala din 20 pana in 50 d.Hr.
State slave
Populatia de origine slava s-a asezat in teritoriul actual al Slovaciei in secolul V d.Hr., ce s-a amestecat cu autohtonii daci, celti, romani si germanici. Slovacia de vest a fost centrul Imperiului lui Samo din secolul VII. Un stat slovac, cunoscut ca Principatul Nitra, a aparut in secolul VIII, si conducatorul lui, Pribina, a consacrat prima biserica crestina de pe teritoriul Slovaciei in 828. Impreuna cu Moravia invecinata, a constituit nucleul Moraviei Mari, incepand cu anul 833. Apogeul acestui imperiu slavonic a fost gazduirea sfintilor Chiril si Metodiu in 863, in timpul domniei printului Rastislav, precum si expansiunea teritoriala din timpul regelui Svatopluk I.
Regatul Ungariei
Dupa dezintegrarea Moraviei Mari, la inceputul secolului X, maghiarii au anexat treptat teritoriul actual al Slovaciei. La sfarsitul secolului X, Slovacia de sud-vest a fost incorporata in Principatul Ungar, aflat pe atunci in expansiune (dupa anul 1000 devine Regatul Ungariei). Mare parte din Slovacia a fost integrata in Regatul Ungariei pana in c.1100, iar regiunile din nord-est pana in c.1300.
Datorita nivelului sau de dezvoltare economica si culturala ridicat, Slovacia si-a mentinut o pozitie importanta in cadrul noului stat. Timp de aproximativ doua secole, s-a bucurat de autonomie ca Principatul Nitra, in cadrul Regatului Ungariei. Asezarile slovace s-au extins pana in zona nordica si sudestica a Ungariei actuale, in timp ce maghiarii au inceput sa se stabileasca in sudul Slovaciei actuale. Compozitia etnica s-a diversificat prin asezarea germanilor carpatici (din secolul XIII), a valahilor (din secolul XIV), si a evreilor.
Rezultatul invaziei mongole din 1241, si al foametei derivate, a fost o pierdere masiva de populatie. Cu toate acestea, Slovacia medievala a fost caracterizata mai degraba de orase active, constructia multor castele de piatra, si dezvoltarea artelor. In 1467, regele Matei Corvin a fondat prima universitate in Bratislava, dar institutia a fost desfiintata dupa moartea acestuia.
Dupa ce Imperiul Otoman si-a inceput expansiunea pe teritoriul Regatului Ungariei, ocupand Buda la inceputul secolului al XVI-lea, centrul Regatului s-a mutat catre Slovacia, iar Bratislava (cunoscuta ca Pressburg, Pozsony, Pressporek sau Posonium pe atunci) a devenit capitala "Ungariei Regale" in 1536.
Dar razboaiele otomane si revoltele frecvente impotriva Monarhiei Habsburgice au cauzat distrugeri, in special in zonele rurale. Pe masura ce turcii s-au retras din Ungaria in secolul al XVIII-lea, importanta Slovaciei in cadrul regatului a scazut, desi Bratislava si-a mentinut statutul de capitala a Ungariei pana in 1848, cand Budapesta a fost declarata noua capitala.
In timpul revolutiei din 1848-49 slovacii au fost de partea imparatului austriac, deoarece scopul lor era separarea de partea ungara a monarhiei austriece, dar nu si-au putut indeplini obiectivul. In timpul Dualismului Austro-Ungar (1867-1918), slovacii au avut de suferit de pe urma politicii dure de maghiarizare a guvernului ungur.
Dupa invadarea Cehiei, Hitler l-a invitat pe monseniorul Jozef Tiso la Berlin, pentru a-l indemnat sa proclame independenta Slovaciei. Tiso a refuzat sa ia decizia proclamarii independentei fara a consulta dieta. Hitler a fost de acord ca problema independentei sa fie hotarata de Dieta (parlamentul) slovaca. La 14 martie 1939, a fost convocata Dieta.
In sesiunea parlamentului, Tiso a prezentat un raport asupra discutiilor cu Hitler, iar deputatii au aprobat, in unanimitate, proclamarea independentei. Jozef Tiso a fost numit prim-ministru al noii republici. Slovacia a ajutat Germania de multe ori.
