Fenicienii au intemeiat asezari pe teritoriul actual al Tunisiei inca din jurul anului 1000 i.Hr., cea mai importanta fiind Cartagina, care a dominat comertul in Mediterana centrala, pana cand a fost distrusa de romani in 146 i.Hr. Tunisia a ramas parte a Imperiului Roman pana a fost ocupata de vandali la jumatatea secolului al V-lea d.Hr. In secolul al VI-lea, Tunisia este recucerita de Imperiul Bizantin, ea devenind parte a lumii islamice odata cu expansiunea islamului in secolul al VII-lea, ea ajungand un centru important al culturii islamice in Africa de Nord.
In 1574 a fost incorporata in Imperiul Otoman, fiind condusa de la Constantinopol prin intermediul guvernatorilor turci, asa-numitii bei.
In 1881, odata cu declinul Imperiului Otoman, Tunisia devine protectorat francez.
In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Tunisia a fost sub guvernarea regimului de la Vichy. Dupa razboi, Tunisiei i-a fost data autonomie in 1954 ca urmare a unor revolte populare. Independenta i-a fost acordata la data de 20 martie 1956. Monarhia initiata de Franta a fost abolita in 1957, si Partidul Neo-Destour („Noua Constitutie”), condus de Habib Bourguiba a luat puterea. Habib Bourguiba a devenit presedinte pe viata in 1959. In 1987 Bourguiba a fost rasturnat de catre Zine El Abidine Ben Ali, care la randul lui a fost rasturnat de o revolta populara in ianuarie 2011.
