Baptisteriul, Florenta

Battistero, sau Baptisteriul, este cea mai veche cladire din oras. Ridicat pe ruinele unei vechi constructii romane din secolul I, probabil ca dateaza din secolele al VI-lea sau al VII-lea, desi primele atestari istorice apar inca din 897, cand in documentele vremii era trecut drept prima catedrala a orasului.

Mare parte din decoratiunile clasice dateaza din perioada cuprinsa intre anii 1059 si 1128, o perioada de reconstructie continua, cand s-a adaugat potpuriul exterior de elemente geometrice, alcatuit din piloni, comice si frize din marmura colorata. De departe cele mai atractivi elemente arhitecturale ale Baptiste-riului sunt portalurile. Cele din latura sudica au fost realizate primele.

Sacristie, aflata in celalalt capat al lacasului. Intre cele doua sacristii, in centrul absidei, se afla un superb relicvariu de bronz (1432-1442) realizat de Lorenzo Ghiberti, unde se afla ramasitele Sfantului Zenobius, primul episcop al Florentei.

Cele mai apreciate dintre cele trei portaluri, cele dinspre latura estica, realizate tot de Ghilberti si denumite Portile Paradisului de Michelangelo, dau dovada de un rafinament cu totul aparte - panelele sunt decorate cu scene din Vechiul Testament, cu un stil narativ si un rafinament tehnologic nemaiintalnite.

Panelele ce impodobesc astazi Portile Paradisului sunt doar niste copii - originalele se gasesc la Museo dell'Opera del Duomo. Prima impresie pe care ti-o creeaza interiorul Baptisteriului este aceea de cochilie searbada, deloc interesanta. Si totusi, daca-ti vei inalta privirea, vei descoperi tavanul mozaicat, opera de arta inceputa in secolul al XIII-lea de catre mesterii venetieni (florentinii nu stapaneau arta mozaicurilor).

Mozaicurile prezinta scene din viata lui Iisus, losif, Fecioarei Maria si a Sfantului loan Botezatorul. In partea dreapta a apsidei (scarsella) se afla creatia lui Donatello si Michelozzo, mormantul lui loan al XXIII-lea, sfatuitor si prieten al familiei Medici, care a murit la Florenta, in 1419. Nu trebuie ocolite nici coloanele din granit din interior, stramutate probabil din vechiul Capitoliu Roman, si pavimentul de marmura, pe care se mai poate observa si astazi forma octugonala originala a dalelor.