Orsanmichele, Florenta

Porneste spre sud din Piazza del Duomo, de-a lungul Via dei Calzaiuoli, principala strada din Florenta destinata exclusiv pietonilor, si, cam pe la jumatatea drumului, pe partea dreapta, vei trece pe langa Orsanmichele, cunoscuta in special pentru grupul de statui ce-i decoreaza exteriorul destul de anost, de altfel. Biserica a fost denumita astfel dupa San Michele ad Hortum, denumirea oratoriului din secolul al VII-lea care a ocupat candva hortum sau orto (gradina) manastirii benedictine ridicata in acest loc.

Se spune ca pictura din centrul tabernaculului lui Orcagna din Orsanmichele ar avea puteri miraculoase.

In 1280, oratoriul a fost inlocuit de o piata de cereale, chiar daca locul si-a mentinut in continuare caracterul religios multumita unei picturi a Fecioarei Maria de pe unul dintre piloni, care se presupune ca ar avea puteri miraculoase, in urmatorul secol, cladirea a fost reconstruita in mai multe randuri, iar in jurul anului 1380, nivelul inferior a redevenit biserica - mai mult sau mai putin biserica ce se poate vedea astazi -, in timp ce niveluri superioare au fost folosite pe post de granar in timpul asediului si foametei.

Prin jurul anului 1339, decorarea exteriorului bisericii a fost incredintata breslelor orasului, urmand ca in fiecare nisa sa fie amplasata o statuie care sa-l reprezinte pe sfantul-patron al fiecarei bresle in parte. Unii dintre cei mai cunoscuti sculptori ai Renasterii italiene timpurii au contribuit la decorarea acestei constructii, printre care Donatello, Ghiberti, Verrocchio, sculptand statuile care urmau sa fie amplasate in nise (multe dintre statuile ce pot fi admirate astazi sunt doar niste copii).

Interiorul bisericii este o adevarata oaza de liniste unde te poti retrage atunci cand vrei sa scapi de zumzetul multimii ce invadeaza Via dei Calzaiuoli. Pe masunt ce ochiul se obisnuieste cu intunericul, se intrezaresc din ce in ce mai clar o serie de fresce - majoritatea reprezentandui pe sfintii-patroni ai breslelor orasului. In partea din spate se inalta splendidul tabernacul (1348-1359) realizat de Andrea Orcagna, construit in parte pentru a gazdui opera lui Bernardo Daddi "Fecioara cu pruncul" (1347), pictura despre care se spune ca ar fi imprumutat puterile miraculoase ale picturilor (reprezentand-o tot pe Fecioara Maria) de pe piloni, care au fost distruse de incendiu. Cea mai impresionanta lucrare de acest gen din Italia, tabernaculul a fost finantat de o ploaie de ofrande votive generate de Moartea Neagra din 1348.