Santa Sofia, Istanbul

Construita intre anii 532-537 in timpul domniei imparatului Justinian, pe locul unde fusese inainte o biserica incendiata in revolta din 532, catedrala Sf. Sofia, cel mai mare monument al crestinatatii ortodoxe, este opera arhitectilor Isidor din Milet si Anthemios din Tralles.

Cupola ei s-a prabusit in 558, intr-un cutremur, si a fost recladita in 562 de nepotul lui Isidor din Milet, care i-a adaugat un tambur inalt de 7 metri; peretele tamburului, usor inclinat spre interior, este strapuns de 32 de ferestre. Sistemul de sustinere al cupolei, format din stalpi puternici pe care se ridica 4 arcade, intre care sunt construite 4 triunghiuri curbate, numite pandantivi, este caracteristic arhitecturii bizantine.

Cupola (inaltime 55 m, diametru 31 m) da impresia ca pluteste pur si simplu deasupra spatiului imens al catedralei.

Lumina intra prin ferestrele tamburului cupolei si cade asupra mozaicului cu fond de aur, umpland catedrala de stralucire. Mozaicurile (sec. 12) infatiseaza personaje biblice, imparati bizantini si motive florale, animaliere si geometrice. In catedrala se afla 6 coloane de marmura verde, provenite din Efes.

Impresia de maretie incomparabila pe care o da interiorul cladirii l-a facut pe imparatul Justinian sa exclame, atunci cand a intrat prima oara in catedrala: "Te-am invins, Solomon!", considerand ca Sf. Sofia intrece in frumusete templul legendar ridicat de imparatul Solomon in Ierusalim si distrus in vremea domniei imparatului roman Titus.

Exteriorul bisericii, cu contraforturi puternice, pare greoi prin contrast cu cele 4 minarete zvelte care i-au fost adaugate dupa cucerirea Constantinopolului de catre turci (1453), cand biserica a fost transformata in moschee. Din secolele in care a fost afectata cultului islamic, monumentul pastreaza in absida un mihrab (nisa de rugaciune, orientata spre Mecca), un minbar (amvon) si o loja destinata sultanului si discurile cu inscriptii in litere arabe din nartex. Azi Sf. Sofia este muzeu.