Catedrala St. Paul , Londra

Dintre toate fotografiile de razboi, una singura a devenit simbolul spiritului de rezistenta al Londrei in timpul Blitz-ului din anul 1940 - acea faimoasa imagine a domului Catedralei St. Paul ce se profileaza pe un fundal de flacari si fum, rezistand ferm atacului infiorator.

Este si ceva ironic insa in aceasta imagine, deoarece distrugerea catedralei medievale din oras in Marele Incendiu din 1666 este faptul care a permis construirea, de catre Sir Christopher Wren (1632-1723), a magnificei biserici care i-au adus faima si averea. Wren a condus reconstructia Londrei dupa incendiu, proiectand 52 de biserici, marea Catedrala baroca St. Paul (construita intre 1675 si 1710) fiind capodopera sa.

Imensa biserica a lui Sir Christopher Wren, odinioara un simbol al rezistentei in vreme de razboi, confera grandoare imprejurimilor sale, cu un dom impunator, semeata si magnifica, voluminoasa St. Paul este inconjurata de o curte verde. Doua turnuri gemene strajuiesc frontonul din vest, construit in 1707 - in turnul nordic se afla "Marele Paul" - cel mai mare clopot din Anglia, cantarind 17 tone. Inauntru, domurile alungite ale acoperisului naosului conduc privirea vizitatorului catre crucea de sub domul cel mare.

Wren voia sa construiasca o catedrala de tip bazilica, cu patru brate de lungime egala, dar ar fi fost considerata prea moderna, iar stilul "prea italian", astfel incat autoritatile au insistat pentru naosul traditional, lung, si pentru traversele mai scurte. Cu toate acestea, geniul inovator al lui Wren s-a putut desfasura in voie in construirea domului inalt de 110 m, fiind intrecut in inaltime doar de Catedrala San Pietro din Vatican.

Dintr-un capat in celalalt al faimoasei sale Whispering Gallery masoara 47 m si are o greutate de mii de tone de piatra si plumb - numai luminatorul din varf cantarind 850 de tone.

Inainte de a urca cele 530 de trepte catre cea mai inalta galerie, rezerva-ti timp din belsug pentru a te plimba in tihna prin imprejurimile cladirii. Aici, frumosul altar incastrat cu fier a fost realizat de Jean Tijou, unul dintre refugiatii hughenoti care au contribuit in mod remarcabil la viata culturala si artistica a Marii Britanii. Un alt venetic, maestrul sculptor din Rotterdam Grinling Gibbons (1648-1721), a sculptat scaunele corului si carcasa orgii, in conformitate cu designul decorativ original al lui Wren.

Wren si-a dorit ca in capodopera lui sa nu fie instalate monumente comemorative, insa importanta simbolica a catedralei a facut imposibil acest lucru. Intr-adevar, o mare parte din farmecul Catedralei St Paul este dat de monumentele din inaterior, la intrare, vei trece pe Linga Chapel.

In pasajul si traversa aflate in partea de nord sunt monumentele comemorative dedicate unor barbati celebri Dr. Samuel Johnson si Field Marshall Lord Slim, dar si cele ale eroilor uitati precum gen. maj. Andrew Hay, care a murit la varsta de 52 de ani. Atat sculptorul si pictorul Lord Leighton Frederick (1830 -1896), cat si Ducele de Wellington (1769-1805) au efigii remarcabile.

Wellington se odihneste intr-o cripta imensa de marmura, inconjurata de lei, iar in apropiere se afla imagini ale lui Florence Nightingale (1820-1910) ingrijind un soldat si eroul din Trafalgar, Lord Nelson (1758-1805) odihnindu-se intr-un sarcofag imens, negru, sub o coronita mai degraba stridenta. Mormantul era initial rezervat Cardinalului Wolsey, in sec. al XVI-lea, apoi a fost rezervat de Henric al VIII-lea, ramanand nefolosit pana in 1805, cand in el a fost asezat Nelson.

Trepte inguste de lemn duc catre o scara mica de piatra si catre intrarea in Whispering Gallery, cu picturile sale murale si privelistea spre altar acesta este unul dintre unghiurile din care telespectatorii anului 1981 au vazut oficierea casatoriei dintre Charles, print de Wales, si Lndy Diana Spencer, care avea doar 19 ani. De aici, mai multe trepte in spirala urca spre Stonc Gallery, aici incepe urcusul final de unde poti admira intreaga Londra si malurile Tamisei.