Catedrala, Mainz

Intrarea in Dom (Catedrala sfintilor Martin si Stefan) se afla pe latura sudica a pietii comerciale, intre altarul estic si cel vestic, care simbolizeaza imperiul lumesc, respectiv taramul clerical.

Imparatul Otto al II-lea a inceput sa cladeasca cea mai veche dintre cele trei marete catedrale romanesti din Renania in 975, anul in care 1-a numit pe Willigis arhiepiscop si cancelar al imperiului. Henric al II-lea, ultimul imparat saxon al Sfantului Imperiu Roman, a fost incoronat aici in 1002, ca si succesorul sau, Konrad al II-lea, primul imparat din dinastia salienilor, in 1024. In 1009, chiar in ziua sfintirii sale, catedrala a ars pana la temelii. A fost primul dintre cele sapte incendii pe care le-a suferit in timpul mileniului sau de existenta.

Catedrala actuala dateaza in principal din perioada secolelor XI-XIII. In timpul perioadei gotice, remodelarea a diluat identitatea romanesca a originalului; o impozanta turla baroca a fost adaugata in secolul al XVIII-lea. Cladirea ramane totusi in esenta romanesca si planul ei dovedeste o legatura clara cu catedralele din Speyer si Worms.

Interiorul este practic o galerie de sculpturi, cu monumente lucrate cu atentie si pietre funerare de arhiepiscopi, episcopi si preoti, dintre care multe sunt opere importante de arta din secolele XIII-XIX.