Santa Maria delle Grazie, Milano

Biserica adaposteste celebra pictura a lui Leonardo da Vinci "Cina cea de Taina", pictata pe unul din pereti din sala de mese, pictura a avut parte de restaurari grosolane, dar si de ghinion: la un momant dat, calugarii rezidenti au spalat o parte a picturii, apoi in cel de-al Doilea Razboi Mondial, o mare parte a cladirii a fost distrusa de o bomba. Astazi, pictura a fost restaurata pentru a-si arata grandoarea initiala.

Cina cea de Taina
Piutine picturi sunt atat de cunoscute precum lucrarea lui Leonardo da Vinci, "Cina cea de Taina" (1494-1497), si putine, trebuie sa spunem, sunt atat de dezamagitoare cand le vezi "In carne si oase".

"Cea mai trista pictura din lume", a scris Aldous Huxley in" Along the road" (1925). Pictata pe zidul refectoriului (sala de mese) Bisericii Santa Maria delle Grazie - biserica in stil renascentist, merita sa arunci o privire -, "Cina cea de Taina" isi datoreaza decaderea predilectiei lui Leonardo pentru uleiuri in locul traditionalelor tehnici de fresca, care presupuneau pictarea pe tencuiala umeda, pigmentii fixandu-se puternic pe zidul poros printr-o puternica reactie chimica.

In cazul uleiului, pigmentii pur si simplu stau pe suprafata peretelui si sunt afectati de umezeala si intemperii. Desi uleiul iti ofera o mai mare varietate de culori si tonuri si, pe termen scurt, duce la obtinerea unor fresce extraordinare, pe termen lung, rezultatul este, de obicei, o distrugere catastrofala.

Pictura a avut parte de restaurari grosolane, dar si de ghinion: la un moment dat, calugarii rezidenti au spalat o parte a picturii, apoi trupele napoleoniene incartiruite aici au folosit zidul pentru a trage la tinta, iar in 1943, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, o mare parte a cladirii a fost distrusa de o bomba.

Astazi, pictura a fost restaurata pentru a-si arata grandoarea initiala, coloritul superb si compozitia dramatica - elemente care, daca ar fi supravietuit intacte, ar fi facut din ea capodopera; fara egal a lumii.