San Giovanni in Laterano, Roma

Desi multi turisti cred ca San Pietro este citadela romei, nu este asa. San Giovanni este catedrala cetatii eterne. Este, de asemenea, si "mama", si capul tuturor bisericilor din oras si din lume, conform inscriptiei de pe impozanta fatada.

Construita in jurul anului 314 de Constantin, primul imparat crestin, biserica a fost martora multor evenimente istorice: Carol cel Mare a fost botezat aici, in 774, papii au fost incoronati la acest altar pana in secolul al XIX-lea si tot aici, prin semnarea Tratatului de la Lateran, din 1929, Mussolini si papalitatea au oficializat relatia dintre stat si biserica.

Interiorul, afectat de incendii, cutremure si reconstruit de-a lungul secolelor, este in mare parte realizat de Borromini, un fost geniu baroc, care a refacut mare parte a bisericii intre anii 1646 si 1650. Principalele parti ale constructiei initiale au supravietuit, cele mai importante fiind superbele plafoane din lemn, taberna-cuiul gotic (1367) din spatele altaruiui (se spune ca ar contine craniile Sfintilor Petru si Pavel) si o bucata de fresca, probabil pictata de Giotto, infatisandu-l pe Papa Bonifaciu proclamand primui An Sfant in 1300 (prima coloana, culoarul din dreapta). Oricum, toate acestea palesc in fata galeriei boltite, un superb ansamblu localizat in afara naosului dinspre sud.

Legat cu biserica, dar cu intrare separata, este primul baptisteriu din Italia, a carui forma octogonala a devenit modelul pentru toate constructiile similare din tara. Desi restaurat in mare masura, este singura parte din biserica originala, din secolul al IV-lea, care a supravietuit. Piesa centrala este un mozaic stralucitor din secolul al V-lea.

Pe partea de nord-est a scuarului bisericii este Scala Santa (Scara Sfanta), renumita scara de marmura din palatul lui Pilat din Pont, de la Ierusalim, pe care Hristos a pasi in timpul patimilor. Penitentii care urca treptele in genunchi cred ca vor scapa de noua ani de Purgatoriu pentru fiecare treapta urcata.

Fatada Catedralei San Giovanni in Laterano (1735) este renumita pentru statuile lui Hristos si ale apostolilor, vizibile de la mare distanta, ca si pentru magnificele usi de bronz.