Salona, Split

Cea mai cunoscuta asezare arheologica din tara este Salona, la numai 5 km la nord-est de oras, acolo unde s-a dezvoltat modemul Solin. inca din strada se vad arcadele vechiului apeduct care si astazi, multumita restaurarilor de la sfarsitul secolului XIX, functioneaza partial.

Fondat in secolul III i.H. de catre siracuzanii din Issa (Lisa, in prezent Vis) si cucerita de romani in 78 i.H., Salona devine in scurt timp centru major al provinciei lllyricum, datorita pozitiei geografice favorabile in centrul unei campii fertile si pe malul fluviului Jadro.

In timpul domniei imparatului Augustus indeplineste rolul de centru politic al Dalmatiei, dar pe vremea lui Diocletian cunoaste perioada de majora splendoare, separarea de imperiu il pune in centrul traficurilor intre Orient si Occident. Odata cu caderea Imperiului Roman de Apus, Salona ajunge sa faca parte din cel din Rasarit (sec. VI), dar ii este menit sa cada repede. In 614, atacul avaro-slavilor ii obliga pe locuitorii de pe mal sa se refugieze intre zidurile cladirii lui Diocle-tian si pe insulele apropiate: odata cu caderea Salonei, se naste un nou oras, Split.

Un banner anunta Solin, case joase mici, fluviul, campii verzi, banchete: pare un campus american. Un nou afis indica intrarea in zona arheologica. inca o campie si ruine asezate ca intr-o gradina privata, dar dupa prima scena restul sapaturilor sunt un amestec: astazi, din fastul marii colonii nu au mai ramas decat ruine din pacate prost conservate, iar din strada se intrezaresc, printre gradini si gradini de zarzavaturi ale proprietatilor private (care inconjoara zona parcului), alte ruine, acoperite de ruguri de mure.

Orasul vechi era asezat, foarte probabil, conform unei asezari octogonale, cu Urbs Vetus la vest (acolo unde se afla localitatea Gravicine) si Urbs Nova, construit in perioada augusta, la est. Sapaturile au scos la lumina resturile perimetrului forului, centru politic si comercial al orasului vechi, si ale teatrului (sec. I), cu forma semicirculara si cu fons scenae de prim ordin.

In schimb, amfiteatrul dateaza din secolul II d.H., restaurat in epoca lui Diocle-tian, din care au ramas zidurile perimetrale, intr-o buna stare de conservare: solemnitatea cladirii originale, care putea primi intre 15000 si 18000 spectatori, este marturia cea mai evidenta a importantei acestei asezari.

In apropiere se afla resturile unei biserici cu trei naosuri, cu nartex din secolul IV, unde erau venerati patru martiri din Salona, condamnati la moarte in timpul persecutiilor lui Diocletian si poarta Cesarea (sec. I i.H.) intrare monumentala asezata pe doua boite arcuite. In zona nord-vestica a Urbs nova se observa ramasitele termelor (mai sunt vizibile peristilul, zona bazinelor, calidarium-ul si vestiarele) si din complexul basilicae urbanae: este vorba de ruinele a patru biserici, construite intre secolele IV-V, dintre care sunt foarte interesante biserica Urbana cu trei naosuri (inceputurile sec. V) si biserica Honoriana (sec. VI); de remarcat mozaicurile pardoselii, prezente si in contemporanul bap-tisteriu octogonal.

La Manastirine, in sfarsit, a fost sapat cel mai important cimitir, asezat pe locul de inmormantare al primilor martiri crestini: in secolul IV a fost inaltata aici o biserica mare, cu trei naosuri, din care au ramas mozaicuri interesante.