Basilica di San Marco, Venetia

E greu sa-ti imaginezi o alta cladire din vestul Europei mai frumoasa sau mai bogat impodobita, cu o mostenire arhitecturala si artistica mai indelungata decat Basilica di San Marco. O magnifica biserica-hibrid, a adapostit timp de aproape 1000 de ani mormantul Sfantului Marcu, fiind totodata capela particulara a dogilor (conducatorii Venetiei) si reazem spiritual si simbol fundamental al puterii, autoritatii si continuitatii statului venetian - cea mai longeviva republica din lume.

San Marco a fost intai o modesta capela in interiorul Palatului Dogilor, inlocuita prima data in anul 832, apoi din nou, in 978, cand revoltele au distrus biserica si mausoleul. In 1063, dogele Contarini a pornit o a patra constructie, cerand ca aceasta sa fie "cea mai frumoasa vazuta vreodata". Lucrarile la aceasta capodopera fara de pereche au culminat in 1094, cand basilica cea noua a fost sfintita si declarata "biserica oficiala a statului venetian".

Aceasta este, mai mult sau mai putin, cladirea pe care o vezi acum, desi in 1094 mai avea inca de dobandit bogatia de ornamente artistice si arhitectonice. Lucrarile la mozaic au inceput in jurui anului 1100, dar cea mai mare parte a ornamentatiilor au aparut in 1204, multe dintre ele jefuite fara rusine de venetieni din Constanti no pole, in timpul celei de-a patra Cruciade.

Exteriorul
La prima vedere, basilica pare o aparitie care intimideaza. In realitate, cel putin la exterior, este relativ deschisa, fara complicatii. Sunt trei fatade: incepe sa vizitezi de sub fatada din dreapta (sud), cea dinspre apa, unde inca se pot vedea urmele a ceea ce a fost odata intrarea principala in bazilica.

Cele doua coloane de sine statatoare din fata, lucrari siriene din secolul al V-lea, sunt fie de la Constanti no pole, fie din Acra (in Israelul de azi), unde venetienii i-au invins pe genovezi in 1256. Coloana mai mica de alaturi, Pietro del Bando, este sigur adusa din Acra - si mai este una in pietele din Rialto -folosita pe vremuri pentru a proclama edictele de stat; mai era intrebuintata si la expunerea capetelor criminalilor executati.

Sus, pe fatada, este un mozaic mic al Madonei, flancat de candele care ard permanent, dar initial erau aprinse doar la executii, cand condamnatul s-ar fi intors spre Madona strigand "Salve Regina". Altii pretind ca mozaicul a fost comandat de autoritati pentru a ispasi pacatul de a fi executat un om nevinovat, sau pentru a indeplini o promisiune a unui batran marinar pierdut pe mare si salvat cu ajutorul Fecioarei Maria.

Multe dintre comorile de pe fatada principala sunt copii, de remarcat faimosii cai din bronz (originelele sunt inauntru) si din marea majoritate a mozaicurilor, doar unul este original: "Mutarea corpului Sf. Marco in Basilica" (1260-1270), de deasupra usii din extremitatea stanga. Aceasta usa, din cele cinci, contine basoreliefuri din gresie lucrate in secolul al XIV-lea, care infatiseaza simbolurile evanghelistilor, ca si o arhitrava cu panouri si modele decorative datand fie din secolul al V-lea, fie din secolul al XIII-lea.

Cele mai remarcabile lucrari de pe fatada sunt sculpturile in stil romanesc (secolul al XIII-lea) de deasupra intrarii centrale (a treia), a caror gama larga de teme si figuri includ (pe arcada exterioara) faimoasa statuie a omului care-si roade unghiile; venetienii pretind ca el reprezinta un arhitect grec din secolul al XI-lea care-si roade unghiile de furie ca i-a fost criticata lucrarea.

Imaginile de pe fatada nordica, adeseori ignorate, includ Porta dei Fiori, sau Poarta florilor, ale carei arcade incadreaza o frumoasa scena a Nasterii Domnului. Alaturi este mormantul lui Daniele Manin (1804-1857), conducatorul unei eroice, dar nereusite revolte impotriva austriecilor, din secolul al XIX-lea. In centrul primei arcade este un basorelief bizantin din secolul ai VIII-lea, care-i infatiseaza pe cei 12 Apostoli, iar intre arcada aceasta si urmatoarea este un basorelief ciudat, din secolul al X-lea, care-l intruchipeaza pe Alexandru in cautarea mitica a raiului, intr-un car de razboi tras de doi grifoni.

Interiorul
Aglomeratia si slujbele din bazilica te impiedica sa cutreieri dupa cum ti-ai dori, asa ca trebuie sa te hotarasti pe care dintre multele comori vrei sa le vezi. (Este foarte greu sa alegi. Pentru a putea vedea cat mai mult si pentru a intelege ceva din naucitoarea etalare de mozaicuri, este bine sa cumperi un ghid special de la magazinul basilicii.) incearca sa ajungi dimineata cat mai devreme sau dupa-amiaza tarziu pentru a evita aglomeratia mare. Si tine minte ca intrarea este libera in bazilica, dar ai nevoie de bilete speciale pentru a vedea adevaratele ei comori.

Mozaicurile
Aproape orice bucata libera a basi-licii (4.000 mp) este acoperita cu mozaicuri aurite, precum marea cruce greceasca a bisericii, inspirata de traditia bizantina si creand o ambianta artistica. Crucea dateaza din jurul anului 1100, dar in ultimii 700 de ani s-au tot facut adaugiri. De-a lungul secolelor, artisti de seama ai epocii, precum Tizian, Tintoretto si Veronese, au contribuit la designul Basilicii. Mozaicurile din interiorul intunecos al basilicii descriu in detaliu scene din Noul Testament, in timp ce cele din nartex, sau vestibul, prima zona cand patrunzi pe intrarea principala, descriu scene din Vechiul Testament.

Loggia dei Cavalli
Treptele din nartex duc catre Loggia dei Cavalli, un balcon exterior care ofera o priveliste splendida asupra Pietei San Marco. Tot aici se gasesc si faimosii cai de bronz adusi de la Constantinopole in 1204 - sau mai degraba copii ai acelor cai, deoarece originalii sunt acum pastrati in muzeul alaturat, Galleria Marciano, departe de atacul coroziv al aerului poluat Parte a quadriga, sau carul de razboi tras de patru cai, creaturile aurite sunt singurele artefacte care au supravietuit dintre antichitatile clasice, fie ca sunt grecesti (secolul al IV-lea I.Hr), fie romane (secolul al III-lea), provenienta este nesigura.

Toti patru au fost dusi la Paris, gratie lui Napoleon, dar au fost inapoiati Italiei 18 ani mai tarziu, spre deosebire de alte lucrari de arta italiene care au fost jefuite de imparat.

Altarul
Cel mai impunator element al bazilicii, dupa cei patru cai si frumusetea solemna a interiorului slab luminat, este zona din spatele altarului principal - sanctuarul, si monumentala lucrare de la altar, Pala d'Oro, sau Paravanul de aur. Acesta se afla in spatele altarului, despre care se spune ca este locul de odihna vesnica al Sfantului Evanghelist Marcu, desi multi pretind ca moastele sfantului au fost distruse intr-un incendiu din anul 976. Pala este cel mai mare exponat medieval de aur si argint din Europa, frontispiciul sau orbitor fiind impodobit cu 15 rubine, 100 de ametiste, 400 de granate, 300 de safire, 1.300 de perle si aproximativ 200 de alte pietre pretioase, inceput in anul 976, a fost refacut in 1105 si, din nou, in 1209, cand a fost impodobit cu cea mai mare parte din pietrele pretioase furate de la Constantinopole, in timpul celei de-a patra Cruciade.

Admira amvonul de la iesirea din altar, locul din care, conform traditiei, noul doge era prezentat multimii, si imensul iconostas, sau crucifixul, in varful caruia sunt statuile Fecioarei Maria, a Sf. Marcu si a Apostolilor, realizate in secolul al XIV-lea.

Trezoreria
Cea mai mare parte a tezaurului (Tesoro) bazilicii este aicatuita din prada din a patra Cruciada, pastrata in partea de sud a bisericii. Alcatuit in mare parte din obiecte bisericesti de argint sau obiecte de arta apartinand stilului bizantin timpuriu, este cea mai frumoasa colectie de acest gen din Europa si ar fi fost si mai frumoasa daca Napoleon nu ar fi topit cele mai deosebite piese ale colectiei, din care a obtinut 55 de lingouri de aur si argint.

De observat tronul mare de langa usa turnanta, asa-numitul Tron al Sfantului Marcu, sculptat in Alexandria si adus unuia dintre primii conducatori religiosi ai Lagunei, in anul 690. Arunca o privire si pe peretii incaperii in care este tezaurul, care probabil ca este o parte a Palatului Dogilor original, din secolul al IX-lea.

Sf. Evanghelist Marcu
Pala d'Oro, Paravanul de Aur, este alcatuit din multe placi emailate si ilustrate; aceasta infatiseaza corabia care duce trupul Sf. Marcu de la Alexandria la Venetia (pagina opusa) Venetia a avut dintotdeauna o relatie speciala cu Sf. Marcu, apostol si evanghelist. Nu ca Sfantul Marcu n-ar fi avut o relatie speciala cu Venetia, un oras purificat secole de-a randul de existenta acestuia. Locul cel mai apropiat de Venetia in care a poposit sfantul a fost atunci cand se indrepta spre Roma venind din Aquileia, o colonie romana la Adriatica.

Atunci, un inger i-a aparut sfantului pe cand traversa laguna, si i-a spus: "Pax tibi, Maree, evangelist meus. Hic requiescet corpus tuum" (Pace tie, Marcu, evanghelistul meu, aici iti va odihni trupul). Povestea este probabil un mit inventat de venetieni, folosit pentru a justifica furtul trupului sfantului si pentru a da valoare spirituala infiintarii unui oras care, de fapt, a fost dezamagitor de banal la origine. Furtul, un moment semnificativ in istoria Venetiei, a avut loc in anul 882, desi amanuntele acestui fapt raman invaluite in mister.

Versiunea autorizata sugereaza ca aceia care aveau custodia trupului sfantului, aflat pe atunci in Alexandria, in Egipt, s-au temut ca regele alexandrin va jefui mormantul. Temandu-se de atacuri, au decis sa-i ajute pe venetieni sa fure trupul, ascunzandu-l sub mormane de carne de porc, pentru a distrage atentia garzilor musulmane. Dupa un tumultuos voiaj pe mare, ramasitele sfantului au fost prezentate dogelui si Marcu a fost declarat, asa cum se cuvine, sfantul patron al orasului Venetia.