Ca Rezzonico, Venetia

Venetia s-a bucurat de mai multe perioade colorate, dar putine au fost atat de frapante ca decadentii ani ai nebunaticului secol superbe a|e al XVIII-lea, o perioada in care, conform unei zicale populare, "Venetienii nu tavanelor gusta placerile, ci le inghit cu totul". Ca' Rezzonico, sau Museo del din sala de bal Settecento Veneziano, este un muzeu dedicat acelei perioade, exponatele a Ca' Rezzonico si interiorul somptuos reflectand gusturile artistice si sociale ale orasului in anii, adeseori frivoli, ai declinului sau.

Ca' Rezzonico a fost inceput prin anul 1676 de Baldassare Longhena (1598-1682), cel mai cunoscut arhitect baroc al timpului, si terminat, dupa multe intreruperi, o suta de ani mai tarziu. In lunga lista de proprietari a fost si Pen Browning, fiul poetului englez Robert Browning, care a cumparat palatul cu ajutorul bogatei sale sotii americane -Browning tatal a murit aici, in 1889. In 1935, cladirea a fost cumparata de stat si deschisa ca muzeu dedicat Venetiei secolului al XVIII-lea.

Primul lucru care-ti atrage atentia, la un tur al palatului, este magnifica sala de bal, a carei splendoare este stricata doar de mobila celebra, dar grosolana a lui Andrea Brustolon (1662-1732), care a incatusat sclavi din lemn, creand o imagine descurajanta. Imediat dupa sala de bal vine Salla dell'Alegoria Nuziale, cu tavanul decorat cu frescele lui Giambatistta Tiepolo (1696-1770) si trei incaperi impodobite cu portrete lucrate in pastel de Rosalba Carriera. Vei admira tapiserii flamande si o superba mobila lacuita.

O parte a etajului al doilea gazduieste o galerie de arta, unde vei gasi lucrari de Canaletto, viniete ale inaltei societati venetiene de Francesco Guardi si fascinante instantanee ale vietii cotidiene venetiene luate de Pietro Longhi. Mandria palatului este insa fresca satirica pictata de Giandomenico Tiepolo (1793-1797) din ultimele camere, adusa aici din vila de la tara a artistului.