Obiective turistice Zadar, Croatia

A te plimba pe strazile vechiului Zadar inseamna sa te intorci in timp. As vrea sa las deoparte din aceasta intalnire orice gand, sugestie, pagina de carte, dar nu reusesc memoria sta prinsa de ochi aidoma pietrelor acestui oras. Inaintez incet pe un covor pretios, un tesut urban confuz si continuu reconstruit, in fiecare evolutie a istoriei.

Poate, in alte pagini s-ar scrie: centrul major al Dalmatiei nordice nu incanta la prima vedere. Poate ca asa este. Acesta este locul unei emotii, aici asa cum mi s-a intamplat deja in Puia, vad arta si istoria luptand, strangandu-se.

Zadar poarta semnele si contradictiile timpului. Din totdeauna este prada naturala, cu "frumosul sau port natural si strada directa ce duce spre uscat: daca ne-au subjugat ilirii si apoi romanii, in secolul VIII a devenit capitala temei bizantine din Dalmatia si astfel a ramas pana in secolul XI.

Apoi a fost subiectul disputei dintre unguri si venetieni care, in 1409, au cumparat-o, pentru 100.000 ducati, de la regele maghiar Ladislav, facand din ea o baza logistica importanta. Dupa caderea Serenissimei, a trecut sub puterea Austriei care a pastrat-o pana la sfarsitul anului 1918, daca nu se tine seama scurta (1805-1813) paranteza napoleoniana.

Cand a devenit italiana, dupa Primul Razboi Mondial, "era ca un port liber - povesteste jurnalistul Enzo Bettiza - un fel de Macao european, un targ deschis si multe limbi". In haosul reconstructiilor se mai simte inca atmosfera nobila si mercantila, ascunsa intre zidurile masive ale vechiului oras, pietre care un timp l-au facut cu adevarat inexpugnabil.

Turle inaltate ce par sa sfasie cerul, cladiri venetiene, vestigii romane, catedrale, cutii din ciment, case daramate inca mai exista fantasmele bombardamentelor extrem de dure din cel de-al Doilea Razboi Mondial care 1-a daramat la pamant, distrugand aproape 80% din cladiri si lasand in urma circa 2000 morti. Publicist al exilatilor italieni, dar nu numai, afirma ca partizani cu Tito au fost cei care au indicat aliatilor orasul dalmat, pentru a elimina ceea ce era o insula italiana.

In mod sigur, dupa acea data viata s-a schimbat: au plecat 15.000. In inversunarea istoriei, la ranile mai vechi s-au adaugat si cele din ultimul conflict, asa cum marturisesc ruinele de la intrarea in noul oras, tesatura de vilisoare inconjurate de verdeata si mari cladiri din epoca socialista: Zadar, in centrul celui mai important nod stradal intre coasta si uscat, a fost inghesuita de asediul sarbilor din apropiata regiune KRAIJNA, pentru a impiedica legaturile cu Zagreb. Dar Zadarinii sunt convinsi ca frumusetea artei si gustul pentru viata au supravietuit, in parte, a tot ceea ce s-a intamplat. Ranile par inca deschise, dar atmosfera noii Republici, cresterea turismului si timpul care trece vindeca durerile vechi.

Zadar are o frumusete aspra, plina de contraste, transpira cuvinte pe care nu stie sa le spuna. Arta si cultura au supravietuit istoriei insasi. Strazile sunt aglomerate de tineri, veniti aici din intreaga regiune datorita prestigioasei Universitati, care ocupa o cladire eleganta cu vedere spre mare si de care orasul pare sa fie inca legat: pana in prezent italiana este limba straina cea mai extinsa.

Turistii in trecere se revarsa pe strazi, biserica bizantina San Donato rasuna de notele unui concert. Dincolo de ziduri, in apropierea digului, se leagana vaporase si vase de pescuit, iar barcile fac naveta intre miriadele de insule si orasul Ancona, de care il despart aproape cinci ore si jumatate de navigare.