Obiective turistice Insula Hvar, Croatia

Linistea coboara peste mare. Cand vantul se potoleste si se lasa seara, dintr-o data apa respira intre aceste mici cai ce par sa subjuge fulgerele albastre intre doua ziduri din roca.

Vioriul, argintiul si albastrul sunt culorile Hvar-ului, o insula aspra si senzuala. Luand-o din nou pe cararea neteda, ce duce spre mare, se ivesc primele case, rufe intinse la uscat, zgomot de vase.

La fiecare cotitura strada reia culorile si zgomotul confuz al unei veri inabusitor de calda care vorbeste italieneste. Afisele se succed, sobe pretutindeni, camere chiar si pentru ultimii sositi.

Hvar nu numai ca este insula cea mai populara, dar este si destinatia preferata de italieni. Pensiunile cresc, albe, cu terasele lor si interioarele ce par cabane montane.

Strabatand ridicaturi pietroase, ce ar putea sa para sarace si aride, se simte parfumul de iarba, salvie, rozmarin si mai ales de lavanda.

Batand portiuni de singuratate, de campie uscata, aspect ce se asorteaza cu Hvar, salonul insulei, unul dintre acele targuri pe care nu le uiti. Vii joase cu ramuri rasucite se infig adanc pe spinarile muntilor ce privesc marea; despartite si de mici ziduri din piatra: aici se produce un vin intens si bun. Strada coboara, numarul caselor creste, se lupta greu pentru a gasi un loc pentru automobil. Intr-o clipa se deschide un decor ce aduce cu Venetia, piatra de culoare ivorie devine roza in acest asfintit de august.

Zgomotul urca, ultimile barcute revin in golf, langa micul port se intra in turnirul de vara: tarabe cu ulei de lavanda, rozmarin, tesaturi made in Taiwan; masutele cafenelelor in aer liber sunt un roi de cuvinte; in spatele digului muzica bubuie, niste baieti danseaza intr-un barsalon la umbra unui palmier.

Hidropterul, ducand turisti melancolici, se intersecteaza cu barci cu vela si iahturi ce se intorc in mica dana; leganandu-se obosite si barcile-taxi care au facut naveta intreaga zi pe malurile limpezi ale Pakleni Otoci, un sirag de insule joase acoperite cu tufisuri si pini, franj urate de stanci, paradisuri unde sa te refugiezi pentru a face baie.

Locurile de cazare scad, nicio camera, nici macar la hotel, mai ales in august. Hvar incepe sa aiba primii turisti inca din mai deoarece aici clima este blanda si insorita mare parte din an.

Cu neplacere, in fuga fortata, caut o camera in alta parte. Astfel, descopar satucuri semiabandonate in care se respira o atmosfera mai autentica: revine frumusetea austera si simpla, tipica Dalmatiei, toata stanca, ruine si miros de mare. Din aceste asezari plec sa descopar coasta sudica, rectilinie si desertica, sau adancituri mai adanci sapate de malul franjurat al versantului nordic.

Te indragostesti de ea imediat ce o vezi sosind dinspre mare. Treci de covorul de insulite si, intr-o clipa, te afli pe dig, cordon din piatra veche, palmieri inalti cu coroane ravasite, frumosi, aidoma tineretii acestei tinere Dalmatii. Casele se inalta pe colina, respiratie gotica, umbra a Venetiei ce apare, negustori, zgomot de roti vechi.

Hvar ramane pretioasa si eleganta chiar si cu turismul ce avanseaza, cu schimbarile. Dinspre salonul de pe dig se aluneca pe micile strazi din piatra de mare spalata, si iti dai seama imediat ca, in ciuda pravaliilor noi si a firmelor de restaurant, Hvar ramane fidela fata de sine: te primeste nervoasa, detasata precum locuitorii insulei care te primesc neincrezatori, constienti ca la prima suflare a vanturilor aceste pietre vor fi din nou numai ale lor.