Obiective turistice Monemvasia, Grecia

Este uimitor faptul ca numele Monemvasia este extrem de putin cunoscut in afara Greciei, pentru ca acesta este unul dintre cele mai incredibile orase din intreaga tara. Rezultatul acestei stari de fapt este ca Monemvasia ramane necotropit de turisti. Cei care se avanta pana aici privesc orasul ca pe un loc special, pe care doar putini au privilegiul de a-l vedea.

Langa tarm se ridica o stanca uriasa cat un munte, legata de uscat doar printr-o fasie ingusta de pamant. Aceasta este Monemvasia, cunoscuta si drept Gibraltarul Greciei. Cand te apropii de ea pentru prima data, s-ar putea sa ssmti ca, da, este cu adevarat o priveliste impresionanta - dar dupa ce ai vazut-o, ce mai urmeaza? Ei, atunci, fie pe jos, fie cu masina, strabati drumul pana la intrare; daca mergi cu masina, va trebui sa o lasi afara. Numele Monemvasia inseamna "o singura intrare".

Pentru a descoperi secretele acestei insule remarcabile trebuie sa treci prin singura poarta de acces, exact ca intr-o cetate medievala. Poarta este destul de stramta, astfel incat pe ea poate intra cel mult un magar bine incarcat.

Dupa ce intri pe respectiva poarta, simti ca pasesti inapoi in secolul al XIV-lea, cand Monemvasia era un oras bizantin aglomerat, locuit de aproximativ 50.000 de oameni. Astazi, populatia sa permanenta este de doar 50 de locuitori, orasul ramanand bantuit de fantome si de ecouri ale trecutului.

Cateva dintre vechile case au fost renovate si transformate in hoteluri, iar alte cateva s-au reinventatin chip de restaurante si magazine de suvenire. Dar dezvoltarea s-a petrecut la scara foarte mica si atmosfera de aici ramane unica. Hotelurile sunt mici, asa ca daca vei dori sa stai in orasul vechi si sa ssmti adevarata savoare din Monemvasia, va trebui sa faci rezervari. Mai exista si cateva hoteluri mici si simple in orasul nou, partea de pe uscat.

Stanca a devenit insula odata cu ruperea din continent, datorata unui cutremur petrecut in 375 d.Hr., si orasul vechi a fost intemeiat in secolul al VI-lea d.Hr., cand s-a construit si primul drum. A devenit un port extrem de important, care controla trecerea corabiilor aflate in voiaj pe ruta din sudul Peloponesului, intre Italia si Constantinopol.

Avand o singura intrare si pereti netezi, stanca era practic inexpugnabila, singura data cand a cedat unui asediu intamplandu-se in 1821, in timpul Razboiului de Independenta, cand ocupantii turci au fost prinsi aici si asediati de catre greci. Dupa cinci luni, oamenii dinauntru ajunsesera sa manance iarba, sobolani si chiar - se spune - unii pe ceilalti, inainte de a se preda.

Poti rasufla usurat: sa iei masa pe insula este mult mai placut in zilele noastre. Fie ca vizitezi locul in timpul zilei, fie seara, lasa-ti timp pentru a te plimba pe strazi - nu doar pe strazile principale, ci pe stradutele doinice, unde casele si bisericile in ruina creeaza o imagine a ceea ce a fost candva viata oamenilor de aici.