Forumul Roman, Roma

Timp de aproape o mie de ani, Foro Romano (Forumul Roman) a fost inima Romei Antice si creierul unui imperiu care se intindea de-a lungul a aproape tuturor teritoriilor cunoscute de europeni. Astazi, tot ce-a mai ramas este un talmes-balmes de ruine romantice, frumusetea lor nostalgica si imensitatea rezonantei istorice inca fac din acest loc cel mai important sit arheologic din Europa.

Distruse si reconstruite de-a lungul secolelor, monumentele lui istorice - asezate unul peste celalalt - produc deseori confuzie. Nu te astepta sa fii coplesit de grandoarea antica - vino insa sa te bucuri de splendorile trecutului si de farmecul unor locuri odinioara marete.

Forumul a fost initial o vale mlastinoasa intre Colina Palatina si dealul Capitoliului. In timpul Epocii de Fier., a fost cimitirul de la marginea unui sat, destinatie care probabil a dat numele locului ("forum" in latina inseamna "in afara"). Mai tarziu a devenit groapa de gunoi pentru asezarile din zona si mult mai tarziu, piata comunala.

Primele monumente au aparut probabil in secolul al VII-lea I.Hr., in timpul domniei primilor regi etrusci. Pe masura ce imperul inflorea, forumul acumula toate structurile vietii civice, religioase si politice.

Casele patriciene, magazinele, templele si pietele s-au luptat pentru spatiu, iar negustorii, politicienii si imparatii s-au intrecut in a umple zona cu monumente din ce in ce mai frumoase.

Prin secolul al II-lea I.Hr., frenezia construirii si-a urmat cursul, dar si-a largit aria pentru ca tot spatiul initial fusese ocupat Forumul a ramas un punct central simbolic, in ciuda transferarii puterii politice catre Colina Palatina, a comertului catre Mercato Traiano (Piata lui Traian).

Vestalele virgine aveau menirea de a pazi flacara sacra a Romei, un simbol care ardea continuu si care reprezenta caracterul etern al Romei. Focul era mentinut in Tempio di Vesta (Templul vestalelor). Vestalele acceptate aveau intre sase si zece ani si erau alese dintre cele mai mari familii de patricieni. Ele slujeau in templu minimum 30 de ani, dupa care primeau o pensie si li se permitea sa se casatoreasca.

Primii zece ani erau dedicati studiului, urmatorii zece in desfasurarea ritualului si ultimii zece in educarea nou-venitelor. Vestalele care isi pierdeau virginitatea - sangele unei vestale nu putea fi varsat - erau ingropate de vii, iar barbatul vinovat era biciuit pana murea. Cele care lasau sa se stinga flacara erau biciuite de Pontifex Maximus, cel mai inalt preot al Romei, si erau obligate sa reaprinda flacara folosind bucati de lemn sfintite.

In schimbul servicii lor, vestalele virgine se bucurau de multa consideratie si aveau anumite drepturi, printre care puterea de a gratia condamnatii, dreptul de a merge pe toate strazile, dreptul de a conduce trasurile in interiorul orasului si de a pastra testamentele, inclusiv pe cel al imparatului. Orice ofensa adusa unei vestale se pedepsea cu moartea.