Nuraghi, Sardinia

Legenda spune ca locuitorii Sardiniei ar fi urmasii lui Sardus, legendarul fiu al lui Hercule. Adevarul este ca ar fi putut veni de pe oricare dintre taramurile ce aveau iesire la Marea Mediterana.

Singurul lucru sigur este ca aici exista o populatie indigena inainte de sosirea fenicienilor si cartaginezilor in mileniul I I.Hr. Dovezile prezentei lor pe aceste meleaguri sunt raspandite pe intreg teritoriul insulei, de la monumentele funerare din piatra - Domus dejanas (casele zanelor), construite intre 2000 si 1800 I.Hr., pana la cele peste 7.000 de nuraghi, ridicate de triburile care au populat Sardinia intre 1500 si 500 I.Hr. Probabil ca aceste nuraghi foloseau drept locuinte sau ziduri fortificate.

Sunt diferite unele de celelalte, dar majoritatea sunt conice, au interioare boltite, unite cu terase si etajele superioare prin holuri de acces. Pot fi intalnite pe intreg teritoriul Sardinei, dar cele mai faimoase dintre ele, trei la numar, se gasesc la Su Nuraxi, in apropiere de Barumini; Losa, langa Abbasanta; si Sant Antine, intre Macomer si Sassari. La Anghelu Ruju (10 km nord de Alghero) se afla cea mai mare concentrare de monumente funerare.