Obiective turistice Velebit, Croatia

Roca clara, alba, argintata, mozaic de vai carstice si peisaje sculpturale. Velebitul nu il cauti, deoarece esta deja o prezenta: cortina de roca intre mare si uscat, frontiera a civilizatiei, zid antic. Acea culoare aspra pe care sfarsesti prin a o regreta atunci cand coasta se largeste in insule, rare, si se indeparteaza la orizont. Totusi, apoi reapare - un bastion masiv, auster, impodobit de varfuri ce se intind repede paralel cu malul, cad in mare si se destrama in stanci ascutite.

Cele mai importante caracteristici ale masivului Velebit sunt forma simpla, solida si rigida a stancilor, goliciunea partii dinspre mare, precum si pantele acoperite cu lemn pe partea Lika.

Scriitori antici s-au referit in numeroase feluri la muntele Velebit: Albion Oros sau Albanon Oros (in limba greaca) sau Mons Albius, in latina. Primul gand care ne trece prin minte este ca muntele si-a castigat acest nume datorita zapezii care, la altitudini de peste o mie de metri, ramane pe crestele muntoase de la sfarsitul toamnei si pana la inceputul verii.

Cel mai mare lant muntos croat este un perete de 145 km care marcheaza inceputul Alpilor Dinarici - un zid impunator ce se desfasoara de-a lungul coastei, pentru inca 1000 km, pana in Grecia. Solemnitatea vorbeste deja despre greutatea unui munte care a semnat istoria teritoriului impingand popoare si orase inspre marginea continentului si, de fapt, decretand caracterul insular al Dalmatiei. De o parte se afla uscatul, de cealalta se afla orasele de coasta, tinuturi de negustori, marinari si cultura mediteraneana. Venetienii numeau aceasta zona „Morlacchia", zona locuita de pastori-raz-boinici de origine romana, oameni mandri si feroce care, dupa sosirea slavilor, au ramas aici pentru a locui intre vaile inaccesibile; si astfel au fost lucrurile pana la venirea turcilor care i-au constrans sa isi caute refugiu pe coasta.

Chiar daca nu are piscuri foarte inalte (cel mai mare varf este Vaganski vrh de 1758 m), Velebit se intinde compact de-a lungul intregii coaste de la Vratnik, la nord de Senj, pana la fluviul Zrmanja si cuprinde litoralul de coasta, regiunea Lika si Dalmatia. Putinele trecatori care se deschid inspre uscat sunt drumuri dificile care poarta si acum semnale bataliilor.

Toata zona este protejata de UNESCO pentru frumusetea sa naturala si pentru contrastele sale puternice: un versant se afla de-a lungul litoralului si este batut de vanturi, in timp ce partea din interior este invaluita de paduri. Trecatorile Velika Paklenica si Mala Paklenica (Paklenica Mare si Mica), canioane inguste intre pereti din stanca inalti pana la 400 m, au fost declarate, in 1949, ca facand parte din Paklenika Nacionalni Park (Parcul National Paklenica).