Scuola Grande di San Rocco , Venetia

Scuola Venetiana a fost un amestec de breasla si fraternitate caritabila si religioasa. Unele aveau menirea de a aduna la un loc negustorii si meseriasii, sau pe cei cu profesii asemanatoare, altele - de a pune in legatura grupuri de expati, ordine religioase si persoane cu intentii caritabile si umanitare.

Multe erau organizatii laice cu puternice legaturi religioase, scopul lor principal fiind de a acorda asistenta mutuala si de a face munca de caritate. La caderea Republicii, in 1797, in Venetia erau mai mult de 300 de scuola, din care cele mai mari si mai prospere, in numar de sase, au primit titlul de Scuola Grande.

Dintre acestea sase, cea mai importanta a fost Scuola Grande di San Rocco, fondata in 1478 in cinstea Sfantului Rocco, un sfant de origine franceza invocat in rugaciunile impotriva bolilor infectioase.

Aceste scrisori de acreditare l-au facut primul candidat in veneratiile din perioada epidemiei de ciuma (el este, impreuna cu San Marco, patronul orasului Venetia) si inspiratia evidenta pentru o institutie devotata vindecarii celor bolnavi, prin urmare este iesne de inteles de ce scuola a platit o suma considerabila pentru a-i aduce moastele din Germania la Venetia, in anul 1485.

Asemenea sfintilor patroni precum Rocco, fiecare scuola avea, deseori, propria biserica si locuri speciale de intalnire, de obicei o cladire cu doua niveluri impartita in albergo (camera pentru comitet) si sala del capitolo (folosita pentru slujba si ceremonii). Aducerea moastelor Sf. Rocco a produs un val de donatii, permitand scolii sa comande, in 1516, un sediu magnific arhitectului Bartolomeo Bon.

La finalizare, interiorul a ramas aproape nedecorat pana in 1564, cand Tintoretto a castigat comanda de a decora sala dell'albergo. Astfel, pictorul a inceput o colaborare cu San Rocco, care va dura 25 de ani si va produce 54 de picturi extraordinare.

Pentru a urma cursul cronologic al evolutiei artistice a lui Tintoretto prin scuola, ar trebui sa ignori picturile de la parter si etajul intai si sa treci in mica anexa de la etajul intai, cunoscuta drept salla dell'albergo. Pictata intre anii 1564 si 1576, lucrarea cu care Tintoretto a castigat contractul, "Sf. Rocco in glorie", acopera tavanul camerei. Printr-un siretlic, Tintoretto i-a invins pe ceilalti pictori prezentand un tablou gata facut - in vreme ce rivalii sai au adus doar schite -, pe care l-a plasat in secret la fata locului inainte de sosirea juriului.

Ca absolut tot ce este in camera, pictura este eclipsata de imensa lucrare "Rastignirea" (1565), unanim considerata drept una dintre cele mai frumoase din Italia. John Ruskin, eminentul critic victorian, credea despre ea ca este "deasupra tuturor analizelor si a tuturor frazelor", in timp ce Henry James a scris: "Este una dintre cele mai remarcabile lucrari din arta", adaugand ca "in mod sigur nicio pictura din lume nu este atat de insufletita... in ea este totul".

Majoritatea celorlalte picturi ar dezamagi dupa un asemenea tur de forta. Dar nu in San Rocco, unde restul etajului superior, Salla Grande, cuprinde cele mai importante lucrari ale lui Tintoretto (1575-1581). Artistul a inceput lucrul la tavan, unde o multitudine de picturi descriu episoade din Vechiul Testament. Desi uneori enigmatice in inspiratia lor, toate au fost atent alese pentru a face o paralela cu obiectivele umanitare ale scuola, astfel ca intelegem usor relevanta evidenta a unor scene precum "Hranirea celor 5000" sau "Vindecarea ologului de catre Hristos".

Cele zece picturi de pe perete trateaza subiecte din Noul Testament, compozitia lor volatila, coloritul nelumesc si abordarea ico-noclastica facandu-le unele dintre cele mai extraordinare lucrari ale Venetiei. Nu rata minunata colectie de sculptura in lemn din secolul al XVII-lea.

Cele mai cunoscute lucrari sunt "Pictorul", o caricatura a lui Tintoretto (langa altar) si "Curiozitate", o figura macabra, care pare a fi un spion care poarta tricorn, cu un ochi care priveste sinistru pe deasupra mantiei (la stanga si dedesubtul "invierii" lui Tintoretto).

Tintoretto avea cam 60 de ani cand s-a mutat cu lucrul in sala de jos a scolii, unde opt picturi imense (1538-1587) reiau scenele din Noul Testament. Inventia de aici a pictorului iti taie respiratia. Rareori un subiect precum Bunavestire, de exemplu, poate sa fie pictat cu asemenea vigoare, sau cu asemenea nepasare pentru conventiile cerute de obicei de acest subiect.

Casa paraginita a Fecioarei Maria este o dezordine de lemne taiate si caramizi sparte, expresia ei este una de neincredere speriata atunci cand ingerul Gabriel coboara din Raiul cernit cu un alai de heruvimi. Daca inca nu ti-ai facut plinul, poti veda mai multe lucrari de Tintoretto in Biserica San Rocco, care este imediat dupa scuola.